voglâ
vo|glâ
[CO]
-
v.tr.
cjalâ, soredut cun intensitât o cun curiositât o a la svelte:
a cjicava di stiça, Lussia, co si meteva a voglâ i orts par dongja al sio (Aldo Tomè, Lussia e Bortul);
Albin al jere musticât, jê lu voglave ingropade (Jolanda Mazzon, Cungjò Friûl)
Sin. lumâ
, lampâ
, vualmâ
, olmâ
, cjalâ