Dizionari de Lenghe Furlane

vê intor    [CO]

1. loc.v. vê a contat dal cuarp o une vore dongje dal cuarp:  [tal funerâl] i plui vecjos a vevin intor il vistît neri nuviçâl aromai fûr di mode che a pene ju tignive dentri (Pieri Menis, Il testament); al veve intor dome une cjamese, grise, viere e rote, vierte sul pet (Laurin Zuan Nardin, Il cop)
   Sin. vê aduès , vê sù
   
   1. puartâ cun se, soredut tes sachetis:  i àn puartât vie ducj i bêçs che al veve intor
      Sin. vê cun se , vê daûr , vê adues
2. loc.v. vê cdn. avonde dongje o une vore dongje:  i mûrs di cjase i pesavin aduès, e par sintîsi ben al veve bisugne di jessi intun locâl e di vê intor tante int (Carlo Sgorlon, Prime di sere)
   Sin. vê aduès
3. loc.v. vê une sensazion, une cundizion fisiche o mentâl:  cu la smare che e veve intor i veve scrit une letare di fâ vignî i sgrisui (Alan Brusini, Par stradis lungjis); ce varessial fat cumò? Chei che al veve intor no jerin dolôrs che si podeve curâ di bessôi (Amedeo Giacomini, Tal ospedâl); cence savê di un precîs se e je plui la fam o la strache che e à intor (Ivano Urli, Storie di Vera)
   Sin. vê aduès
4. loc.v. vê un ciert aspiet o une cierte carateristiche:  ducj a san ce femine triste e selerade che e jere la mari di sant Pieri. E veve intor dutis lis pestis, dutis lis tristeriis di chest mont (Alviero Negro, Lis çariesis pe mari di sant Pieri)
   Sin. vê aduès

Components:

• intor av., prep., adi.inv.
• vê v.tr., v.aus.