vê aduès    [CO]

  1. loc.v. vê a contat dal cuarp o une vore dongje dal cuarpi soi fradis no finivin altri di cjalâgji il biel vistiari che veva aduès (Ranieri Mario Cossâr, Il luminut da la Madona)
    Sin. vê intor , vê sù
    1. puartâ cun se, soredut tes sachetis
      Sin. vê cun se , vê daûr , vê adues
  2. loc.v. vê cdn. une vore dongjeal si voltà viers la fantate che e veve aduès lis amighis a consolâle (Carlo Tolazzi, La salamandrie tal fûc)
    Sin. vê intor
  3. loc.v. vê une sensazion, une cundizion fisiche o mentâlsù dal Isuns scomensava jevâ una fumada grisa, che pareva di vuarê inglassâ ancja li miduelis dai vues. A Silicuta invessi gji pareva di vê il fûc aduès (Ranieri Mario Cossâr, Il luminut da la Madona)
    Sin. vê intor
  4. loc.v. vê un ciert aspiet o une cierte carateristichese ancje lavoradore, e veve aduès un alc di pegri e contemplatîf (Alan Brusini, Par stradis lungjis)
    Sin. vê intor
Components: