vê aduès
[CO]
-
loc.v.
vê a contat dal cuarp o une vore dongje dal cuarp:
i soi fradis no finivin altri di cjalâgji il biel vistiari che veva aduès (Ranieri Mario Cossâr, Il luminut da la Madona)
Sin. vê intor
, vê sù
-
puartâ cun se, soredut tes sachetis
Sin. vê cun se
, vê daûr
, vê adues
-
loc.v.
vê cdn. une vore dongje:
al si voltà viers la fantate che e veve aduès lis amighis a consolâle (Carlo Tolazzi, La salamandrie tal fûc)
Sin. vê intor
-
loc.v.
vê une sensazion, une cundizion fisiche o mentâl:
sù dal Isuns scomensava jevâ una fumada grisa, che pareva di vuarê inglassâ ancja li miduelis dai vues. A Silicuta invessi gji pareva di vê il fûc aduès (Ranieri Mario Cossâr, Il luminut da la Madona)
Sin. vê intor
-
loc.v.
vê un ciert aspiet o une cierte carateristiche:
se ancje lavoradore, e veve aduès un alc di pegri e contemplatîf (Alan Brusini, Par stradis lungjis)
Sin. vê intor
Components: