vê gust
[AF]
-
loc.v.
jessi content di alc:
e ducj mi àn svergonzât, àn fat bacan, / come se vessin gust del mio malan (Pieri Çorut, Pronostic del Strolic piçul par l'an 1866);
"O ai ca dôs siespis… e un cudumar… Us plasino, Mie? "Orpo, se mi plasin." "Ben, o ai gust, jo… Cioleitlis" (Francesco Coletti, Romeo Battistig, Arturo Bosetti, La massarie dal plevan);
«O ai gust di vioditi» e disè. «Cemût sêstu capitât chenti jù?» «O soi vignût a cjatâti». «Tu âs fat ben […]» (Carlo Sgorlon, Prime di sere)
Sin. vê plasê
, vê a plasê
-
loc.v.
volê, desiderâ:
o varessin gust di savê se i nestris letôrs furlans si tignaressin in bon di jessi judicâts in chescj tiarmins (Josef Marchet, Sflacjons e insolents);
la siore e le fûr e co tornà jê e varès vût gust di domandâi se e veve savût alc di gnûf, ma no olsà viarzi bocje (Jolanda Mazzon, Di là de rêt)
Sin. volê1
, bramâ
, desiderâ
Components:
Proverbis:
- ducj à gust di viodi mats in place ma no dai siei
- i fruts a àn gust di dî: pari gno bon e no pari gno biel