Dizionari de Lenghe Furlane

vê dafâ    [CO]

1. loc.v. vê robis di fâ, jessi impegnât:  al jere za un pôcs di agn che e jere mestre tal paîs, e jê e veve dafâ nome pe sô scuele; pai siei fruts jê e dave la anime, come che si fos dismenteade dal dut di se (Pieri Menis, Sul agâr); "Scusait vadè se o soi vignude a chestis oris, ma o ai vût tant dafâ cu la canaie! …" (Arturo Feruglio, In cîl e je une stele!…)
   Sin. vê cefâ , vê ce fâ
   Var. vê da fâ
2. loc.v. vê di fâ fadie par otignî alc:  e là ti bevin, vessino panse di jemplâ, fin undis, miezegnot e ancje dopo, tant che l'ustîr al à dafâ a parâju fûr (Pieri Menis, La glesie e la ostarie)
   Sin. vê cif e çaf , vê cefâ , vê ce fâ
3. loc.v. vê analogjie, relazion, inerence cun alc:  ce varessial dafâ Wittgenstein cui furlans? Forsit nuie, forsit pôc plui di nuie, o forsit tant di plui di chel che si crodarès (Mario Midun, Wittgenstein un filosof pai furlans)
   Sin. vê a ce viodi , vê a ce fâ , vê ce fâ
4. loc.v. vê un cualchi rapuart cun cdn. o cun alc:  al à vût dafâ massime cui talians di altris regjons e al à imparât ancje il talian (Josef Marchet, La fuarce dal nestri lengaç)
   Sin. vê a ce fâ , vê ce fâ , vê cefâ

Components:

• dafâ s.m.
• vê v.tr., v.aus.