Dizionari de Lenghe Furlane

vê cefâ    [AF]

1. loc.v. vê robis di fâ, jessi impegnât:  jo o soi vieli e tô sûr, o che e à cefâ in cjase o tai cjamps… (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
   Sin. vê dafâ
   Var. vê ce fâ
2. loc.v. vê di fâ fadie par otignî alc:  tante int e je li che e spiete e po e rive la morose in gringule cul copari e cun ducj i parincj e l'ostîr al à cefâ a dâ di bevi a ducj (Jolanda Mazzon, Fûr di timp)
   Sin. vê cif e çaf , vê dafâ
3. loc.v. vê analogjie, relazion, inerence cun alc:  chê di Triest e je une situazion speciâl, che no à nissun cefâ cu la nestre (Josef Marchet, Sot di nissun)
   Sin. vê a ce viodi , vê a ce fâ , vê dafâ
4. loc.v. vê un cualchi rapuart cun cdn. o cun alc:  "[…] il timp de zoventût mal àn mangjât lis vueris! O ai vincjevot agns e o ai vût cefâ nome cun sclopis e cun bombis!" (Roberto Ongaro, Il muc); a Scuele Elementâr di Sante Marie, so pari Delchi al veve cefâ cuntune mestre di chês ferbintis, che i disevin "la Capeline" (Ivano Urli, Une bussade a comant)
   Sin. vê a ce fâ , vê dafâ

Components:

• cefâ s.m.
• vê v.tr., v.aus.