Dizionari de Lenghe Furlane

vê bisugne    [FO]

1. loc.v. (ancje ass.) jessi in cundizion di necessitât di alc o di cdn.:  "[…] cuant che tu vegnis indenant cun mil mignognulis al vûl dî che tu âs bisugne di bêçs" (Pieri Somede dai Marcs, La buteghe dal barbîr); "Varès bisugne di un grant plasê di te, ma grant" (Anute Fabris, A passe la scalmane)
   Sin. vê bisugn , vê dibisugn , vê dibisugne
   Cfr. coventâ , servî

Components:

• bisugne s.f.
• vê v.tr., v.aus.

Proverbis:

• il bon vin nol à bisugne di frascje