tornâ bon
[CO]
-
loc.v.
vê o tornâ a vê utilitât o validitât:
alore ve che al torne bon dut ce che al veve dit, e che al è lât indevant a dî ancje cun me ator pal Friûl, pre Gjilbert Pressac, su Sant Marc e su lis origjins dal cristianisim di Aquilee (Sandri Carrozzo, "Tata, ma chês a son stelis");
visions che, in chest mont simpri plui omologât, globalizât, cence anime, a tornin buinis (Antoni Beline, Autonomie come categorie spirituâl)
Sin. tornâ cont
Cfr. zovâ
, lâ ben
Components:
-
bon
adi., s.m., inter., av.
-
tornâ
v.intr., v.tr., s.m.