Dizionari de Lenghe Furlane

tignî strent    [AF]

1. loc.v. tignî cun fuarce:  Lise e tirà fûr de borsete che e tignive strente sui zenoi une siarpe di cuel a cuadrei blancs e blu (Pieri Menis, La maghe no fale); l'infermîr lu tignive strent pes gjambis (Amedeo Giacomini, Tal ospedâl)
   Sin. tignî dûr , tignî fuart
   Cfr. tignî fer
2. loc.v. tignîsi di fâ un bisugn, di urinâ o di lâ dal cuarp:  a lis curtis, done Sabide si viôt il câs imbroiât, no po plui tignî strent, e va, e vise so marît (Giovannii Gortani, La cjargnele dal avout)
   Cfr. tignî , tignî dûr , resisti

Components:

• strent p.pass., adi., s.m., av.
• tignî v.tr., v.intr.