Dizionari de Lenghe Furlane

tignî dret    [CO]

1. loc.v. fâ stâ intune posizion o direzion no stuarte o verticâl o plui o mancul verticâl o in tension:  Toni, leât ben pulît intor di un grues manel che i tignive drete la schene (Roberto Ongaro, Il muc); par fâ in mût che, butant il lamp, no si imberdeàs, di tant lunc che al jere il fîl, […] mi jeri metût dacordo cun gno cusin Rolando che mal tignìs dret (Lucio Perès, A pescje tal suei)
   Cfr. tignî sù , tignî impins
2. loc.v. (fig.) fâ lâ indevant ben, daûr di regulis, principis, pratichis coretis:  Done Menie Durie e jere stade une femine di coragjo che dopo vê salvade la cjase di so pari, e à tignût drete chê del marît e implantadis cuatri fameis cu la sô gjernazie (Catarine Percude, La mulinarie)
   Cfr. tignî sù , tignî impins

Components:

• dret adi., s.m.
• tignî v.tr., v.intr.