tabâr  ta|bâr  [CO]

  1. s.m. indument lunc masculin o feminin, cence maniis di meti parsore dai vistîts, poiât su lis spalis e sierât ator dal cuel, o in sens plui gjeneric cualsisei indument lunc che si dopre parsore dai vistîts, par cuvierzisi di plui cuant che si va fûr e al è frêtune gnot clare come il lat, e sul tart la int involuçade tal tabâr e lave a Madins clamantsi di cjase in cjase (Alan Brusini, Il coragjo de sclope)
    Cfr. cape1 , mantò , pelande , mantele , manteline , capot
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • cuant che si à vendût il tabâr si sta tal soreli
  • Diu al mande il frêt daûr dal tabâr
  • l'ultin tabâr al è fat cence sachetis
  • la falsetât e à il tabâr curt, par tant che e ciri di taponâsi, i reste simpri cualchi part scuvierte
  • tal ultin tabâr no fasin sachetis