strambî
stram|bî
[CO]
-
v.tr.
cambiâ in maniere strambe, fâ deventâ diferent e strani:
e je cheste cerimonie che si ripet ancjemò ogni an il dì di Pifanie. Ma le àn strambide: a dan la benedizion cu la spade. No! Marquart le à cjapade e le à metude tal sfodri (Francesc Placerean, Il patriarcje de pâs: Marquart di Randeck);
l'alcul i disfave i bruts pinsîrs, ma ancje, a voltis, i strambive lis inmagjinis come tun fat di diliri (Maria Forte, La tiere di Lansing)
Cfr. savoltâ
, strassomeâ
, strafâ
, sledrosâ
, disledrosâ