stramanâ stra|ma|nâ [BF]
-
v.tr.
lassâ, passâ di une gjenerazion a di une altre une ereditât, une tradizion, une cognossince e v.i.:
i amîs dal Strolic lu varan simpri agrât [Pieri Silveri Leicht] e lu ricuardaran cun afiet e a stramanaran la memorie a chei che a vegnaran (Redazion SFF, Il Strolic furlan pal 1957)
Var. stramandâ