tramandâ
tra|man|dâ
[CO]
-
v.tr.
fâ che alc al resti dilunc dal timp passant di une gjenerazion a di une altre:
[il credo] lu disìn inte forme che nus à tramandade un nestri grant scritôr de antichitât, Rufin di Concuardie, dal 400 dopo Crist (Francesc Placerean, L'unic concuardât che la glesie no po rinunziâ al è chel cu la sô int);
la storie, la memorie, la lenghe e la esperience di vite di secui che il popul che i parten al à ingrumât, al à custodît e al à tramandât (Riedo Pup, Salvâ la Patrie dai «patreots»)
Sin. stramandâ
, mandâ
, passâ
, stramanâ