stâ impins    [CO]

  1. loc.v. jessi dret, poiant par tiere dome cui pîts, no jessi ni sentât ni distirâti tremavin lis gjambis tant di stentâ a stâ impins (Pieri Menis, Si disarès che e je inventade); «Mandi, fradi… puedio judâti?» al disè. Chel altri nol rispuindè subite. Al steve impins, fer (Raffaele Serafini, Soreli jevât a mont)
    Var. stâ in pîts
    1. jessi impegnât intune ativitât o in plui ativitâts che no lassin stâ sentâts o distirâsi o polsâ[cuinçant lis vîts] al scomence a pesâti chel drandran, sence fin, chel stâ impins di un continuo des siet a buinore tor cjâfs e vinceis sin a scûr (Meni Ucel, La "Fieste dai Roncs")
  2. loc.v. vê un minim di fuarce, di salût, di viteo vevi dûl a vioditi cussì zovin murî zornade par zornade e o preavi che tu stessis impins une dì ancjemò, une dì ancjemò, une dì ancjemò… (Ivano Urli, Storie di Min)
    Sin. stâ sù
  3. loc.v. restâ in posizion verticâl o mantignî la posizion o struture normâl, no colâdopo dal taramot a àn vût pôre che il tor di Maian nol stes impins plui, e lu àn tirât jù
    Sin. stâ sù
  4. loc.v. di idee, argoment, progjet, tesi e v.i., vê une buine logjiche o une buine corispondence cu la realtâto Crist al è risussitât, e alore il Cristianisim al sta impins, o Crist nol è risussitât, e alore la nestre fede a sarà une biele parabule, ma no à nuie di reâl (Francesc Placerean, La Pasche)
    Sin. stâ sù
    1. vê une buine fuarce o un bon risultât a nivel funzionâl, economic e v.i.
Components: