spaurît spau|rît [AF]
- p.pass., adi. viôt spaurî , viôt spaurîsi
-
adi.
plen di pôre:
il sît si è fat silvestri e cui cu passe al cjale chê aghe scure, chê ombrene, al sint un sgrisulaç pe vite e al fui spaurît (Catarine Percude, Lis aganis di Borgnan);
ancje i frutins plui piçui a jerin li, rimpinâts tor des cotulis di lôr mari, un pôc spaurîts (Pieri Menis, Mascaris e… maraveis)
Sin. insbigulât , sbalsamât , sbarlufît , sbigulât , spasimât , spaventât , stramît