sorevivi  /-vìv-/  so|re|vi|vi  [AF]

  1. v.intr. restâ vîf, soredut vint passât o frontant un pericul, une menace e v.i.i miedis rus e merecans a son restâts a bocje vierte a viodinus in chês cundizions, si domandavin cemût che o vevin fat a sorevivi (Max Mauro, Buchenwald 1944); [in Afriche] si veve di bevi aghe dut il dì par sorevivi (Checo Tam, La vuere di Checo)
    Sin. puartâle fûr , restâ vîf , salvâsi , scjampâ
    1. ancje di comunitâts, speciis, ecosistemis, fenomens o ancje di robis inanimadis o astratis, lâ indevant a esistila culture dal popul groenlandês e fâs part de culture inuit che e je sorevivude intal Artic par plui di cuatri mil agns (Fabian Ros, E la Groenlande e tacà a sunâ te sô lenghe)
  2. v.intr. vê juste il minim che al baste par vivial stave tacât al so toc di tiere par podê sorevivi (Enrico Martina, Ricuarts e inlusions); Berto al jere rivât a pene a sorevivi fin che il guvier i veve dade une bocjade di pension (Franca Mainardis, Aiar di cjase)
    Sin. campâ , campâle , campâse , scampizâ , scampizâle , stâ in vivâl , tirâ indenant