Dizionari de Lenghe Furlane

smarî  sma|rî  [CO]

1. v.intr. pierdi intensitât di colôr, di definizion:  lûs e colôr che mai no smarissin (Ugo Pellis, Al mandolâr); cisilis a vuicavin sù e jù pal cîl, che al smarive biel planc (Jolanda Mazzon, Fûr di timp)
   Sin. smamî , smamîsi , smavî , smarîsi , smavîsi , lâ jù di colôr , discolorîsi
2. v.intr. cessâ in maniere graduâl di vê fuarce, intensitât, vivôr o ancje di esisti
   Sin. smamî , smamîsi , smavî , smarîsi , smavîsi , lâ al mancul , slanghî , scuinîsi
3. v.tr. fâ pierdi intensitât di colôr, fâ pierdi definizion:  al à puartât un cuadri a Maurizio, erêt artistic di so barbe, par fâi rinfrescjâ la bocje di une frute, che il timp al veve smarît (Cristina Noacco, Faliscjis); fumate / che e smarìs lis liniis dai cjasâi (Dino Virgili, Il fi sôl)
   Sin. smamî , smavî , discolorî
4. v.tr. fâ pierdi fuarce, intensitât, vivôr, o ancje fâ sparî:  chel bonodôr [di cafè] che al jentrave fumant tal mezanin e al smarive ducj i diaui e lis lôr flamis [dutis lis pôris di lâ tal infier] (Maria Forte, Cjase di Dalban)
   Sin. smamî , smavî , scunî