discolorî dis|co|lo|rî [CO]
-
v.tr.
(ancje fig.)
fâ pierdi colôr
Sin. discolorâ -
v.intr.
(ancje fig.)
pierdi colôr:
forsi un gnôf plasê ferît / al urlava al prisint / la paraula che e discolorìs (Rino Bressan, Ricuarts)
Sin. discolorâsi , discolorîsi , discolorâ , lâ jù di colôr , smamîsi , smamî , smavîsi , smavî , distenzisi
