sgrisulâsi  sgri|su|lâ|si  [AF]

  1. v.pron.intr. tremâ di frêtchês femenutis culì si sgrisulin di frêt e divuardi che no ur vegni une ponte! (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
    Sin. tremâ , sgrisulâ , ingrisignîsi , insgrisulâsi , tremolâ , ingrisulâsi , ingrisulîsi
    Var. grisulâsi , sgrisulîsi , grisulîsi
    Cfr. bati brucjis , bati i dincj
  2. v.pron.intr. (ancje fig.) vê o mostrâ moviments piçui svelts e ripetûts, ancje no pal frêtla aghe muarte dal palût si sgrisule di un scraçolâ di crots e dal scrosopâ fis dal cjanêt (Dino Virgili, Bocje da ridi)
    Sin. tremâ , sgrisulâ , ingrisignîsi , insgrisulâsi , tremolâ , ingrisulâsi , ingrisulîsi
  3. v.pron.intr. vê impression, pôre, orôr o sim.tant patît e brut che al è di sgrisulâsi dome a jodilu (Alviero Negro, Il famei dal contin); cualchidun al pensave, sgrisulantsi, che a podevin sei come nuie i muarts dismots dal simitieri (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); pensait se a fossin vîfs i nestris vecjos! Si sgrisularessin e nus domandaressin: ma ce smanie us aie cjapâts, dulà vêso il sintiment, dulà intindêso e dulà crodêso di rivâ? (Riedo Pup, No sin bogns di fâ fieste)
    Sin. insgrisulâ , insgrisulâsi , sbalsamâsi , sbarlufîsi , scaturîsi , sgrisulâ , scaturî