scugne  scu|gne  [AF]

  1. s.f. il vê par fuarce di agjî o di sucedisi sintive presonîr di une scugne di vuadagnâ francs (Agnul di Spere, L'avignî di Antoni Cossâr); no jere nissune scugne di lâ (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
    Sin. esigjence , necessitât , bisugne , bisugn , dibisugn , dibisugne
    Var. cugne
Polirematichis e espressions idiomatichis