scomençâ  sco|men|çâ  [FO]

  1. v.tr. (ancje ass., ancje fig.) dâ principi a alce scomençave un lavôr, po lu lassave impastanât, e se sô mari i diseve alc i rispuindeve cun malegracie (Maria Forte, La fie çuete); "Oh! no stâ scomençâ la solfe, ti prei" (Pieri Somede dai Marcs, Barbane); a saressin lâts tal barut a buinore, a varessin scomençade la zornade cuntun cafetut (Agnul di Spere, Vivi a Codroip)
    Sin. inmaneâ , inviâ , tacâ , començâ
    Var. començâ , scuminziâ , cuminziâ
  2. v.intr. (ancje fig.) vê principia mancjavin ancjemò cuindis minûts prime che al scomençàs il spetacul (Fabian Ros, Un piçul particolâr); li e scomence une galarie che e taie la valadute di Socastoie e po e va sù fin tal cjistiel di Mont (Pieri Menis, Lis leiendis di Buie); doman e scomençave une altre zornade e po e jere come îr, come simpri... e un al ten dûr fin che al po (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
    Sin. inviâsi , tacâ
  3. v.intr. jessi il prin a fâ alc"Corigji daûr, scomence tu, po ti ven daûr jo [...]" (Eugjeni Marcuç, Liende a Sant Zuan)
    Sin. tacâ
  4. v.tr., v.intr. in costruzions cun "a" e un infinîtil so cjâf al scomençà a fâ mil calcui, mil suposizions (Roberto Ongaro, Cretevierte); dopo un pôc di chel zito, il cjâf dal copari Tin al scomence un pôc a la volte a colâ sul devant, che al à sium (Meni Ucel, Comprension); ce frêt che al è difûr, al scomence a neveâ, e ven jù une nêf fine fine (Pieri Somede dai Marcs, Gnot di Nadâl)
    Sin. tacâ
    1. ancje cence "a" e infinît, cuntune azion che si capìs dal contest, soredut tal sens di vierzi un discors"Cjo, Pieri," al scomence el Signôr "cjoligji la cjavece!" "Po sì, sì, puere bestie" al dîs sant Pieri (Dolfo Zorzut, Viôt di no fâ dal mâl al furistîr)
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • bisugne scomençâ a puartâ il jôf a buinore
  • cuant che a scomencin lis disgraciis bisugne vierzi puartis e barcons
  • cuant che si scomence mâl, si finis piês
  • cui che al scomence mâl al finìs piês
  • cui che al scomence masse voris no 'nt finìs nissune
  • cui che al scomence une vore in dì di vinars no le finìs plui
  • cui che ben al scomence al è a metât de vore
  • cui che ben al scomence ben al finìs
  • cui che nol scomence nol fâs nuie
  • cui che nol scomence nol finìs
  • fâ justizie al è scomençâ une buine strade
  • i sants lu scomencin e sant Andree lu finìs
  • il pes al scomence a puçâ tal cjâf
  • il plui al sta tal scomençâ
  • la vitorie e je nemie de vuere, il scomençâ de pâs
  • mai no si scomence mai no si finìs
  • miôr no dî che scomençâ e no finî
  • nol baste scomençâ, bisugne seguitâ
  • nol vâl sunâ pal timp co al à za scomençât a tampiestâ
  • par fâ bisugne scomençâ
  • se tu vûs che i altris a mantegnin il to segret, scomence a mantignîlu tu
  • si scomence ben nome dal cîl
  • si scomence cul pôc e si finìs cul trop
  • une e nissun, doi e un, trê si scomence a imparê, cuatri si scomence a scombati
  • une robe si sa cemût che e scomence ma no cemût che e finìs
  • vuai se a scomencin a dî: velu, velu!