scartum
/-ùm/
scar|tum
[CO]
-
s.m.
robe, pal solit che e vanze di une lavorazion o che no passe une selezion, che si bute vie o che si dopre tant che sotprodot, soredut cun valôr coletîf:
al diseve che in Ongjarie il miôr salam al jere fat cul mus. Cul scartum dal mus e alc di sonze par dongje al fasè doi biei salams (Felix Marchi, Autoritât intosseade);
il fat che a fossin zonis assegnadis a ativitâts artesanâls diviersis, come la lavorazion dal cuar, dal fier e dal bronç al è testemoneât de diference dai scartums che si cjatin (Mirta Faleschini, Stefano Magnani, Aldo Candussio, Gaetano Vinciguerra, Protostorie e storie romane in Friûl)
Sin. scart
, refudum
-
s.m.
(fig.)
robe o ancje persone o cuantitât di robis o di personis che a valin pôc o nuie:
e dut chest scartum [i emigrants mafiôs] al jere partît daûr ordenazion dai compatriots bielzà stabilîts in Americhe: (Felix Marchi, Lare e Lady)
Sin. scart
, refudum
, scartin
Cfr. ratatuie
, cragne
, porcarie