sburtade  /-à-/  sbur|ta|de  [AF]

  1. s.f. azion di fâ pression par movi:  cuntune sburtade al spalanche la puarte e al salte fûr (Raffaele Serafini, B123ST); chel ninin di sburtade par dâi la ande (Riedo Pup, Vergjilio)
    Sin. sburton , sburt
    Var. sbultrade
  2. s.f. (fig.) azion di indusi un mudament, di judâ, di fâ lâ indevant:  e cui no pitochial racomandazions, buinis peraulis, plaseuts di sot vie, sburtadis, protezions? (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini); a no varessin cjatât il coragjo cence une sburtade (Maria Forte, La aghe dal Ariul)
    Sin. impuls , incentîf , increment , sburt , stimul , stombli
  3. s.f. impuls spontani o istintîf:  soi lade indevant a sburtadis, a scrivi, a parâ jù, a bruntulâ (Marisa Gregoris, L'ordenadôr)
    Sin. slanç , impuls , sburt , empit
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl