sburtade  /-à-/  sbur|ta|de  [AF]

  1. s.f. azion di fâ pression par movicuntune sburtade al spalanche la puarte e al salte fûr (Raffaele Serafini, B123ST); chel ninin di sburtade par dâi la ande (Riedo Pup, Vergjilio)
    Sin. sburton , sburt
  2. s.f. (fig.) azion di indusi un mudament, di judâ, di fâ lâ indevante cui no pitochial racomandazions, buinis peraulis, plaseuts di sot vie, sburtadis, protezions? (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini); a no varessin cjatât il coragjo cence une sburtade (Maria Forte, La aghe dal Ariul)
    Sin. impuls , incentîf , increment , sburt , stimul , stombli
  3. s.f. impuls spontani o istintîfsoi lade indevant a sburtadis, a scrivi, a parâ jù, a bruntulâ (Marisa Gregoris, L'ordenadôr)
    Sin. slanç , impuls , sburt , empit