impuls  /-ùls/  im|puls  [CO]

  1. s.m. fuarce aplicade su un ogjet par movilu
    Sin. sburt , sburtade
    1. energjie furnide a un mecanisim o a un dispositîf par fâlu funzionâchê stesse energjie [dal implant idroeletric di Crosis] e à dât impuls al prin tram eletric de citât (Angelo Floramo, Cuintristorie dal Nûfcent 1900-1910)
  2. s.m. azion e efiet produsûts intune singule volte di une energjie, ancje no dome di sburt o di pressionil cûr e il çurviel a mandin sanc e impuls a dut il cuarp (Antoni Beline, La catedrâl de culture)
  3. s.m. (fig.) at o element, soredut imateriâl, che al sburte, che al jude, che al favorìs une cierte ativitâttal 1700 un gnûf impuls al fo dât ae viticulture e ae enologjie de regjon (Enrico Peterlunger, Storie curte de vît in Friûl)
    Sin. sburt , sburtade , stimul
  4. s.m. (fig.) mot istintîf, tindince istintive che e sburte a fâ alc o a volê alca sintî la cjanson dal Isuns che someava una musica dal paradîs, lôr no vevin podût resisti al impuls dal cûr e si vevin dât la prima bussada (Ranieri Mario Cossâr, Tinuta, la sartorela); [par Jung] i desideris, i impuls di une persone a son propit chei che la persone e à tai insiums (Franc Fari, Il cjâf dai furlans); al va viers la sô machine. Il prin impuls al sarès chel di montâ sù e scjampâ vie (Sergio Cecotti, Il President)