sapagnâ sa|pa|gnâ [BF]
-
v.tr.
(ancje ass.)
fâ alc in maniere aprossimative, confusionarie, pierdint timp, cence risultâts o cun risultâts negatîfs:
il miôr de intelighencija nostrane, dal alt de sô sapience apolitiche, ae soluzion de grafie unitarie e je o contrarie o no i da pês. Chei de Filologjiche contrariis, altris che a sapagnin par no dî nuie (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche)
Sin. pastrocjâ , pastrocjâ sù , trapolâ , cjossolâ
Var. çapagnâ , çapaiâ