sacramentât sa|cra|men|tât [CO]
- p.pass., adi. viôt sacramentâ
-
adi., s.m.
che, cui che al è viodût in cualchi maniere in sens negatîf, ancje tant che titul gjeneric di ofese o dispresi:
"[...] dîs, in cuancju sarani chei sacramentâts?" (Pier Paolo Pasolini, I Turcs tal Friûl);
prin di muardi il paltan i ai cjalât / che a i trimava la man a di chel / sacramentât di un carabinîr (Giorgio Ferigo, Un soldatin)
Sin. maledet , malandret , sacraboltât , osteât