robarie  /-ì-/  ro|ba|ri|e  [AF]

  1. s.f. il puartâ vie ce che al è di cdn. altri cence permès e cuintri dal diritun dì a rivin i condutôrs de matinade e a pene vierte la puarte a cjatin il studi vueit: mixer di regjie, regjistradôrs a bobine, i mitics "Munter", microfons e altris argagns di bot sparîts. La robarie e jere capitade vie pe gnot (Max Mauro, Un Friûl difarent: i 90 mhz di Onde Furlane); Jacum al veve confessât la robarie, des dôs gjalinis, petade al plevan (Angelo Covazzi, La pinitince)
    Sin. ladrarie , ladroneç
    Cfr. rambe , rapine
    1. il puartâ vie o il doprâ par interès particolârs bens di altris o coletîfs in mût gjeneralizâtla maniere che je stade doprade [la autonomie in Sicilie] e puarte la aghe a chei che a viodin dome robariis e straçariis tai struments istituzionâi des minorancis (Dree Valcic, La autonomie e je la fonde di cheste regjon)
      Cfr. grepie , mangjadorie
    2. cuantitât di robe puartade vie cuintri dal diritBerengari nol rivà a fermâju [i Ongjars] e co ju tacà, che di bessôi a tornavin indaûr cjamâts di robarie, lis cjapà fin sul vues (Josef Marchet, Cuintristorie dal Friûl fin sot la Italie)
  2. s.f. (fig.) il domandâ un presit o un compens masse grant a pet dal prodot o servizi furnît
    Sin. rambe , rapine , robâ