rivâ dongje    [AF]

  1. loc.v. svicinâsi, rivâ intun lûc, rivâ in presince di cdn.cun pachee e dopo polsis che no finissin plui, al rive dongje chel om che ur cjaminave daûr (Meni Ucel, Misure); e à tacât di colp a zigâ come une scrove e a son rivâts dongje ducj a viodi ce che a 'nd jere (Carlo Tolazzi, La salamandrie tal fûc)
    Sin. vignî dongje
    1. tornâ a cjase o tun puest di dulà che si jere partîtssiore Marie, cuant che al rivave dongje sore sere, cu la stole dute soçade di vin e di tabac, no leve a cjalâ in ce stâts che al jere ma trop che al veve puartât (Antoni Beline, Pre Pitin)
      Sin. tornâ dongje
  2. loc.v. ancje di alc di inanimât, rivâ e in câs zontâsi a altris elements, soredut intune cierte cuantitâtintai prossims cinc agns al ateneu i rivaran dongje 15 milions di euro di mancul di chei che i tocjaressin (Redazion Lenghe.net, "Scliçade jenfri Rome e Triest"); la racuelte no si ferme culì, parcè che fintremai al 1983 a rivaran dongje altris firmis: ae fin a saran 52 mil i furlans che a varan firmât l'apel par une leç di tutele (Max Mauro, Un Friûl difarent: i 90 mhz di Onde Furlane)
    Sin. vignî dongje
  3. loc.v. capitâ, sucedialtris sorpresis a podaressin rivâ dongje in avignî (Walter Tomada, Par Triest i bêçs a son simpri, ma i furlans a duarmin)
Components: