ristrenzi
/-è-/
ris|tren|zi
[BF]
-
v.tr.
fâ deventâ mancul larc, plui piçul
Sin. strenzi
-
v.tr.
fâ lâ al mancul, fâ deventâ plui piçul di cuantitât, probabilitât, intensitât e v.i.
Sin. ridusi
, staronzâ
, strenzi
-
v.tr.
dâ une limitazion, une estension, une metude in vore, une impuartance e v.i. limitade:
lis relativis determinativis a precisin o pûr a ristrenzin l'antecedent cul zontâ un element che al è indispensabil pal sens (Zuan Nazzi Matalon, Marilenghe gramatiche furlane)
Sin. ridusi
, limitâ
, strenzi
-
v.tr.
[TS]
gastr.
fâ cuei une sostance licuide o semilicuide, di mût di fâi pierdi aghe e di fâle deventâ plui concentrade e plui fisse:
si cuei par ristrenzi il tocj (Zuan Nazzi Matalon, Giancarlo Ricci, Il miôr de cusine furlane)
Sin. ridusi
, strenzi