rindisi1  /rì-/  rin|di|si  [AF]

  1. v.pron.intr. cuntun predicatîf, deventâ o cirî di deventâla amicizie a no si romparà, forsit a si rindarà plui salde (Costantino Smaniotto, Co l'amôr al cimie); un lavôr di cheste fate si è rindût necessari par plui resons (Lucio Perès, Argagns pal mistîr); tancj di lôr […] a cirin di meti in risalt altris cualitâts che a àn par rindisi simpatics (Roberto Ongaro, Cretevierte)
    Sin. fâsi , deventâ , jessi1
  2. v.pron.tr. [BF] rindi, dâ o fâ alc a se stes, par se stes o cun sens di reciprocitâtrindisi il salût un cun chel altri
Polirematichis e espressions idiomatichis