respirâ  res|pi|râ  [AF]

  1. v.intr., v.tr. tirâ dentri aiar tai polmons e butâlu fûr, in maniere di puartâ ossigjen tal organisim"[…] Sint ca, Pauli, sint ca tal stomi, sint se al ghi bat il cour. Al è encjamò vîf. Silensi! No steit preâ! Taseit un moment che i ai da sintî se al respira. […]" (Pier Paolo Pasolini, I Turcs tal Friûl); Min al veve respirât a plens polmons, par parâ jù chel grop che al veve tal cuel, par ricreâsi (Franca Mainardis, Aiar di cjase); scjampâ, lâ vie, jù pes scjalis e fûr de puarte, a respirâ arie buine (Carlo Tolazzi, La salamandrie tal fûc)
    Sin. sfladâ , tirâ il flât , trai il flât
    Var. rispirâ
    1. [TS] biol. puartâ ossigjen tal organisim ancje midiant di altris orghins che no sedin i polmons
    2. v.tr. fâ jentrâ tal cuarp insiemi cul aiar o tal puest dal aiaril sflondon si savoltà e Deline e respirà aghe e pantan, gurguiant (Dino Virgili, La massarie)
  2. v.intr. (fig.) ancje di materiâl inanimât, jessi esponût ae azion dal aiarVigji dal Griso, l'ostîr, al smôf la cinise par fâ respirâ lis boris (Angelo Floramo, Delchi, çatâr sul Tiliment in Tabine di Ruvigne, al ven precetât dal gjenerâl zarist Suvorov par fâ passâ i siei cosacs, tal Avrîl dal 1799, cuintri Napoleon)
  3. v.intr. (fig.) sintî ricrei e solêf daspò di une fature, di un sfuarç, di une situazion displasevule e v.i.ju preà di vê pazience, di lassâlu respirâ une zornade (Maria Forte, Cjase di Dalban)
    Sin. tirâ il flât
  4. v.intr. (fig.) ancje di alc di inanimât, gjoldi di une buine cundizion ambientâl là che al è bon aiar o avonde spazila grande cjase blancje di trê plans, e respirave te cuiete la arie frescje imbombade di nulôr dai peçs (Roberto Ongaro, Cretevierte)
    Sin. tirâ il flât
  5. v.intr., v.tr. (fig.) sintî e cjapâ sù la influence di une clime psicologjiche, culturâl, politiche e v.i.ancje lui al respirave un fregul di chê vite plene di fuarce zovine, di spirt e di bon timp (Zuan Lurinçon, La Madalene); tante part dal nestri passât e respire chê civiltât cressude un fregul ancje cun nô fin a un biel toc dal prin mieç di chest secul e a pene muarte vadì intun mont deventât di plastiche e di numars (Celso Macôr, Jentrade a Sacheburache)
    Cfr. sintî , nasâ