resonament  /-ènt/  re|so|na|ment  [AF]

  1. s.m. procediment mentâl, maniere di pensâ e espression di ce che si pensezaromai ducj chescj resonaments a vevin piardude pe strade une part di chê fuarce che lu veve scaturît di biel principi (Gianni Gregoricchio, Îr e doman); ma il resonament di Blasin dal Ros sul amôr di patrie, che si à di dî simpri ben dai paisans e mâl dai forescj, nol è un resonament furlan (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
    Sin. argomentazion , dimostrazion , mostre1 , prove , resonade , riflession
    Var. rasonament