resonade /-nà-/ re|so|na|de [CO]
-
s.f.
at e risultât dal resonâ, dal pensâ e dal pandi il pinsîr cu lis peraulis, ancje intun confront cun altris:
si è metût a fâ resonadis straniis su la necessitât di intindisi cui democratics cristians de Baviere (Adrian Cescje, Memoriis di politiche linguistiche);
plui di simpri e covente une resonade fra i sorestants europeans ducj insiemi (Barbara Cinausero, Il rebus des vacancis al timp dal Covid-19)
Var. rasonade
Cfr. resonament