profetâ
pro|fe|tâ
[CO]
-
v.tr.
(ancje ass.)
induvinâ e pandi l'avignî o il destin o interpretâ il volê divin, soredut par ispirazion o par cualchi virtût sorenaturâl:
la prime Pizie e veve profetât daspò di vê bevût de risultive (Adrian Cescje, Viaç aes origjins dal Logos)
Sin. preanunziâ
, predî
, previodi
, divinâ
, induvinâ
, profetizâ
, pronosticâ
, strolegâ
-
v.tr.
(fig.)
fevelâ dal avignî o dal destin come se si lu cognossès za, cun sigurece ancje esagjerade:
altris sorestants nus profetin che o vin di identificâsi tune omogjeneitât trivenete (Riedo Pup, Furlan jo mame! Triveneto tu frut)
Sin. profetizâ