divinâ di|vi|nâ [CO]
- v.tr. previodi, predî par virtût sorenaturâl o par fortune: e samee scuasi une descrizion "ante litteram" dal fassisim: come che il scritôr al ves divinât ce che al sarès sucedût in Europe mieç secul plui tart! (Laurin Zuan Nardin, De "CCA" il prin libri furlan dal milenari)