prest  /-è-/  prest  [AF]

  1. av. in pôc timpsi è rimetude prest di chê legnade che à cjapât sul cjâf (Pieri Somede dai Marcs, Vilie di Nadâl (teatri))
    Sin. in curt , adore
    1. ca di pôc timpcontente, contentone che prest il frutin le varès tirade pe cotule (Alan Brusini, Amîs come prime); "[…] Speri di rijodicji prest." (Fulvio ReddKaa Romanin, Geologicamente impossibile); o soi content di jessi rivât a mieze strade e tu viodarâs che prest o rivarìn in puart (Costantino Smaniotto, Co l'amôr al cimie)
    2. dopo passât pôc timp"Si indurais a lassânus cussì prest?" (Luigi Gortani, Al marcjât di Vile)
    3. inter. tant che esortazion a fâ alc daurman, cence pierdi timp«Prest, prest, barba, vi prei: […]» (Federigo Comelli, Il me paîs); "Prest ti dîs, disbrighile" (Ermes di Colorêt, II, 136)
      Sin. , dai1
      Cfr. svelt
  2. adi. [BF] che al sta pôc timp a fâ alc o a reagjî, che al sucêt in pôc timp,Sant Pieri prest al si sbasse e al scomence a butâur savalon cun dutis dôs lis mans (Catarine Percude, Lis âfs); condusi a un fin prest e sigûr (Pieri Çorut, Il lôf di Luncjamp)
    Sin. svelt , pront
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • avonde ben al è avonde prest
  • bisugne lâ adasi planc par rivâ prest
  • bisugne lâ planc par rivâ prest
  • l'amôr, il fûc e la tos prest si cognòs
  • la cjative jerbe e cres prest
  • la jerbe triste e cres prest
  • mus e musse prest si intindin
  • prest e ben no si conven
  • trops lôfs tor di une piore le àn prest distrigade