premadûr
pre|ma|dûr
[BF]
-
adi.
che al ven o che al sucêt prime dal timp just:
i libris premadûrs a son sicu li pomis garpis par via, a gno avîs, che dibisugna imparâ a tasê e a rifleti prima di sintîsi pronts a scrivi (Dani Pagnucco, Il Strolic furlan pal 2018)
Sin. prin da la ore
Cfr. vert
, garp
, indaûr
, malmadûr
-
adi., s.m.
di nassint, che al nas avonde prime che al finissi il timp just pal part:
intes primis setemanis di vite metât dal sium al è sium REM (insium). Cheste percentuâl e je ancjemò plui grande tai frutins premadûrs (Eric Pascul, Franc Fari, Neurosiencis dal sium e dal insium intai vertebrâts)