potenziâ  po|ten|zi|â  [CO]

  1. v.tr. indotâ di plui potence, di plui fuarcetra la seconde metât dai agns Otante e i prins agns Novante l'EBLUL al à il compit di potenziâ ancje programs educatîfs e di insegnament des/tes lenghis minoritariis (Marc Stolf, Minorancis linguistichis); une revision dai rapuarts cul stât, potenziant lis competencis legjislativis esclusivis e incressint la autonomie finanziarie de Regjon (Luche Nazzi, Lis Provinciis tal puest de Regjon)
    Sin. infuartî , fortificâ , rinfuarcî , rinfuarçâ , infuarcî