plui tart [FO]
-
loc.v.
dopo, plui inlà intal timp:
"Mandi. O tornarai plui tart!" (Pieri Piçul, Vieri e gnûf);
cualchi an plui tart o tornai là dal suei par viodi i fruts a pescjâ: mi varès parût di tornâ indaûr cui agns. Ma rivât che o foi, no viodei fruts, no viodei il suei: al jere stât implenât di tiere, soterât (Lucio Perès, A pescje tal suei)
Sin. dopo , daspò