otim
/ò-/
o|tim
[CO]
-
adi.
une vore bon, in riferiment a robis, situazions, capacitâts e v.i. o ancje a personis ma in relazion aes lôr capacitâts:
[in Belgjiche] lis comunitâts francofone e chê todescje a àn rapuarts otims, ma no chê francofone cun chê flamande (Luche Nazzi, Vierzi lis puartis de Europe);
farine otime par fâ polente (Laurin Zuan Nardin, Polente di chê juste);
la musiche e jere otime: un complès di Berlin al sunave alc a miezis tra il punk dal '77 e il dark/kabarett cun influencis di Kurt Weil (Checo Tam, Never Stop Discoteque II)
Sin. maraveôs
, straordenari
, speciâl
, ecelent
, ecezionl
, strabon