morôs
mo|rôs
[AF]
-
s.m.
cui che si sta insiemi intune relazion sentimentâl, cence jessi maridâts:
sot un puarti in bande morôs e morose a àn cjatât la fate di dîsi dôs peraulinis la sere e dâsi une cjarinade tal cuel (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve);
jê no veve mai vût un morôs, si ben che plui di un bateve chê strade (Pieri Menis, Si disarès che e je inventade);
i morôs di vuê a àn dute une altre libertât. Vuê lis robis a son cambiadis come il dì e la gnot (AAVV, Sul florî)
Sin. fantat
, puem
, zovin
, mûl
Var. murôs
, marôs
Proverbis:
- a vê il morôs e je une crôs, a no vêlu a son dôs