meti sù famee    [CO]

  1. loc.v. fâ une famee proprie, maridâsi e fâ frutscul timp [il cosac] al imparà la lenghe, al cognossè une cristiane e al metè sù famee (Roberto Ongaro, Cretevierte)
    Sin. plantâ famee
    Cfr. meti sù cjase
Components: