malinconic  /-ò-/  ma|lin|co|nic  [AF]

  1. adi. che al è jù di morâl o che al à la tindince di fâsi cjapâ di un umôr negatîfl'apetit e la siun i mancje a un trat: / malinconic, pinsirôs, / dei amîs nol pense plui (Pieri Çorut, Pes gnocis Fabris-Bearç)
    Sin. abatût , avilît , inmarumît , jù di morâl , jù di suste , marumît , scunît , maluseriôs , , lancurôs
    Var. melanconic
    1. che al mostre aviliment, che al derive di un umôr negatîf o che al avilìs, che al fâs vignî malinconieun sun di armonighe, malinconic e misteriôs, si spant pal aiar (Arturo Feruglio, Viaç a Vignesie); cuant che o passi sul puint de Manganize o cjali chê cjase brute, malinconiche, basse e mâl fabricade (Catarine Percude, La brût)