irecuietece /-tè-/ i|re|cu|ie|te|ce [BF]
-
s.f.
cundizion di cui o di ce che nol è cuiet, che nol è calm:
la irecuietece di un mont plen di contradizions (Enos Gerin, I grops folcloristics dal Gurizan)
Sin. incuietudin , malcuietece , incuietece
Cfr. gnervôs , gnervosisim , ansie