inzegnâsi  in|ze|gnâ|si  [AF]

  1. v.pron.intr. fâ cualchi alc par lâ indenant, par frontâ alc che al met in dificoltât, ancje in maniere aprossimativee cognosseve l'alfabet e si inzegnave a scrivi cun fadie (Maria Forte, Cjase di Dalban); si sa po: par vivi al tocje inzegnâsi (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
    Sin. argagnâ , imbroiâle , lambicâsi , mateâ , messedâsi , rangjâsi
Proverbis:
  • a cui che no si inzegne, i ven la tegne
  • cui che no si inzegne al cjape la tegne
  • fin che al è viert il granâr di crist, cui che no si inzegne al è trist
  • fin che al è viert il solâr di Crist, cui che no si inzegne al è trist