intorgulît
in|tor|gu|lît
[CO]
-
p.pass., adi.
viôt intorgulî
, viôt intorgulîsi
-
adi.
di aghe o di altri licuit o fluit, no trasparint, che al à impurecis in sospension o che in ogni câs no si viôt ben a traviers:
asêt intorgulît cun farine di senape (Giuseppe Ferdinando del Torre, Il contadinel. Lunari par l'an 1889)
Sin. fluscât
, torgul
, turbit
Var. intorgulâ
Cfr. ofegâ
-
adi.
(fig.)
caraterizât di alc di negatîf, tant che agressivitât, preocupazion, pôre, malinconie e v.i.:
un timp / intorgulît / al ribaltave / injustiziis / sui popui umiliâts (Maria Fanin, Nadâl 2012)
Sin. fluscât
, torgul
, turbit