intardât
in|tar|dât
[CO]
-
p.pass., adi.
viôt intardâ
, viôt intardâsi
-
adi., s.m.
che, cui che al è restât indaûr, che nol è rivât o che nol à finît tal timp just o previodût:
cualchi puar intardât si ferme sul stradon, / tal scûr, e al cuche in ponte di pîts par un balcon / un biel fûc di polente. Po al tire la pistagne / su la muse, e al sparìs cloteant pe campagne (Ercole Carletti, Fumate)
-
adi.
[BF]
che al rive, che al sucêt o che al fâs une azion dopo dal timp just, normâl o previodût
Sin. ritardât
, tardîf
, tart