insiorâ
in|si|o|râ
[AF]
-
v.tr.
fâ deventâ siôr o plui siôr, fâ vê plui bêçs, plui bens, plui risorsis:
chestis cifaris milionaris a saran tamesadis in lunc e in larc, tal scandai, par capî ce setôrs che a son favorîts e in ce misure che tancj bêçs a insiorin la economie furlane (Mario Zili, Trop che al bute l'ateneu);
i grancj invistiments fats a laran a insiorâ cualchidun altri (l'Ors di Pani, L'aeropuart nol rive a svolâ)
Sin. inricjî
-
v.tr.
fâ deventâ plui bondant, plui grant, plui furnît, plui complet e v.i.:
i siei scrits [di Novella Cantarutti] a insiorin il panorame de leterature furlane (Sandri Olivetto, Mandi Poetesse)
Sin. incressi
, aumentâ
, cressi
, ingrandî
, ingruessâ
, slargjâ
, inricjî
-
fâ deventâ plui biel, plui elegant, plui preseât e v.i.:
jê i tignive une vore a insiorâ la sô cjase di robis vieris, antighis, come armârs, panariis, gratulis, vintulis, cassons, plats di crep piturâts o di peltri, bussui, e vie discorint (Meni Ucel, Culturis);
lis rosis a butin i ultins colôrs, a insiorin la cjase di bilisie (Alan Brusini, Gian Paolo Linda, I forescj)
Sin. abelî
, contornâ
, furnî
, imbilisiâ
, inricjî