insiorâ  in|si|o|râ  [AF]

  1. v.tr. fâ deventâ siôr o plui siôr, fâ vê plui bêçs, plui bens, plui risorsischestis cifaris milionaris a saran tamesadis in lunc e in larc, tal scandai, par capî ce setôrs che a son favorîts e in ce misure che tancj bêçs a insiorin la economie furlane (Mario Zili, Trop che al bute l'ateneu); i grancj invistiments fats a laran a insiorâ cualchidun altri (l'Ors di Pani, L'aeropuart nol rive a svolâ)
    Sin. inricjî
  2. v.tr. fâ deventâ plui bondant, plui grant, plui furnît, plui complet e v.i.i siei scrits [di Novella Cantarutti] a insiorin il panorame de leterature furlane (Sandri Olivetto, Mandi Poetesse)
    Sin. incressi , aumentâ , cressi , ingrandî , ingruessâ , slargjâ , inricjî
    1. fâ deventâ plui biel, plui elegant, plui preseât e v.i.jê i tignive une vore a insiorâ la sô cjase di robis vieris, antighis, come armârs, panariis, gratulis, vintulis, cassons, plats di crep piturâts o di peltri, bussui, e vie discorint (Meni Ucel, Culturis); lis rosis a butin i ultins colôrs, a insiorin la cjase di bilisie (Alan Brusini, Gian Paolo Linda, I forescj)
      Sin. abelî , contornâ , furnî , imbilisiâ , inricjî