inmufît  in|mu|fît  [CO]

  1. p.pass., adi. viôt inmufî , viôt inmufîsi
  2. adi. intacât de mufe, cuviert di mufecurâ i raps inmufîts (Novella Cantarutti, Suruvier)
    Sin. muf , mufît
    1. che al sa di mufe, che al à odôr di mufe, di umital cjalave chel fûc inmufît, al saborave te cinise (Maria Forte, Mabile la Lunghine)
    2. di timp meteorologjic, di aiar, cîl e v.i., caraterizât di fumate o di tante umiditâte un grîs, dentri, come un cîl / inmufît; miôr un Unviar / di nêf dut frêt e vualîf (Nelvia Di Monte, Prin intop: sintîsi sole)
      Sin. mufôs
  3. adi. (fig.) che al è intune cundizion statiche, passive, di inutilitât, di imobilitât e v.i.
    Sin. muf , mufît
  4. adi. (fig., spres.) vecjo e no plui adatât al timp presinta pensin al Friûl in mût «nostalgjic, vecjo, inmufît, che al cjale indaûr consolantsi tai cimitieris de storie» (Silvana Fachin Schiavi, Struture e/o culture)
    Sin. muf , mufît